Vă mulțumesc mult pentru comentariu. Da, Vocile Svetlanei Alexievich sunt lectură obligatorie. Cartea Adam Higginbotham le completează excelent.
Ura si criticile legate de miniserial sunt ale mele, le mențin și insist că sunt argumentate :)
Dar aveți mare dreptate cu Belarus! Țara care a încasat cea mai mare parte a dezastrului! Uităm că Cernobîlul e fix pe granița lor. Pe subiectul ăsta, ideală este istoria lui Serhii Plocky. Vine și interviul cu el în câteva zile :) În care abordez inclusiv subiectul ăsta, al Belarusului.
Dețin cele trei cărți menționate în articol, am citit de două ori cartea lui Serhii Plockii și tot de două ori pe cea a lui Adam Higginbotham (ambele sunt excelente!), însă „Vocile” mi s-a părut de un patetism forțat. Autoarea a capturat bine monologurile celor intervievați, însă stilul monocolor este mlăștinos, greu digerabil și te face foarte rapid să te pierzi într-un etern regret. Probabil că nu se potrivește preferințelor mele.
Mulțumesc pentru mențiunea cărții „Ablaze” - din păcate nu am găsit-o în țară, o voi comanda de pe Amazon.
Ești un troll toxic și trist, dar și amuzant: „Fixer : misit, mijlocitor, agent...” Gâtlegău, frate! „Fixer” e un neologism adoptat de mult timp în română, pentru că are cea mai bună umbrelă de sensuri reale. Am fost fixer și am plătit fixeri mulți ani, pentru că am călătorit, am documentat subiecte, am socializat, am trăit. Tu nu ai de unde să cunoști asta, pentru că nu o faci. Ai o viață tristă, fără cunoaștere, fără emoții pozitive, doar cu plăcerea de a comenta anonim, agresiv și, în mod ironic, cu multe greșeli, doar pentru a umili. Păcat. Interviul, cartea, textul au atât de multe idei și lecții importante, că mă șochează faptul că tu vezi doar rahaturi din astea...
Vă mulțumesc mult pentru comentariu. Da, Vocile Svetlanei Alexievich sunt lectură obligatorie. Cartea Adam Higginbotham le completează excelent.
Ura si criticile legate de miniserial sunt ale mele, le mențin și insist că sunt argumentate :)
Dar aveți mare dreptate cu Belarus! Țara care a încasat cea mai mare parte a dezastrului! Uităm că Cernobîlul e fix pe granița lor. Pe subiectul ăsta, ideală este istoria lui Serhii Plocky. Vine și interviul cu el în câteva zile :) În care abordez inclusiv subiectul ăsta, al Belarusului.
Mie nu mi-a plăcut „Vocile...”.
Dețin cele trei cărți menționate în articol, am citit de două ori cartea lui Serhii Plockii și tot de două ori pe cea a lui Adam Higginbotham (ambele sunt excelente!), însă „Vocile” mi s-a părut de un patetism forțat. Autoarea a capturat bine monologurile celor intervievați, însă stilul monocolor este mlăștinos, greu digerabil și te face foarte rapid să te pierzi într-un etern regret. Probabil că nu se potrivește preferințelor mele.
Mulțumesc pentru mențiunea cărții „Ablaze” - din păcate nu am găsit-o în țară, o voi comanda de pe Amazon.
Învăță să te exprimi românește corect:
...loc frumos era de trăit pe atunci.. ?
Fixer : misit, mijlocitor, agent...
hubris: Orgoliu, trufie.....
Ești un troll toxic și trist, dar și amuzant: „Fixer : misit, mijlocitor, agent...” Gâtlegău, frate! „Fixer” e un neologism adoptat de mult timp în română, pentru că are cea mai bună umbrelă de sensuri reale. Am fost fixer și am plătit fixeri mulți ani, pentru că am călătorit, am documentat subiecte, am socializat, am trăit. Tu nu ai de unde să cunoști asta, pentru că nu o faci. Ai o viață tristă, fără cunoaștere, fără emoții pozitive, doar cu plăcerea de a comenta anonim, agresiv și, în mod ironic, cu multe greșeli, doar pentru a umili. Păcat. Interviul, cartea, textul au atât de multe idei și lecții importante, că mă șochează faptul că tu vezi doar rahaturi din astea...