Biblioteca Exploratorilor #2
Revista cărților - vineri, 14 ianuarie
Bună dimineața (încă)!
Bine te-am regăsit, înaintea unui weekend pe care ți-l urez cât mai cald, relaxant și cu lecturi faine.
Am lipsit ieri din inboxuri, cu interviul promis (Gheorghe Popa și al său superb album Cuejdel) din motive tehnico-spirituale. Laptopul meu de 9 ani a început să tușească din soft și, simultan, să năpârlească din taste. A fost și este un instrument minunat, dar, de… până și Messi scârțâie după atâția ani pe teren. Am zis tehnico-spirituale, căci, la fel ca toată lumea, antropomorfizez obiectele din jurul meu, așa cum e și natural. (Must-read, în ciuda titlului comercial: The 7 Laws of Magical Thinking, de Matthew Hutson) Așa că, în mintea mea, colegul-moș a avut o criză de bătrânețe. Nu mă mai supăr pe el. Vorba prietenilor mei unguri: „Viața este greu. Dar trece :)”
Așa că ne auzim săptămâna viitoare, începând de marți dimineață, cu interviuri lungi - despre lumea fotografiei, apoi despre istoria reală a accidentului de la Cernobîl și lecțiile sale, valabile și azi, pentru orice tehnologie potențial periculoasă.
Cred că o să-ncerc să stimulez abonamentele plătite cu sloganul „cumpără-mi o tastă” :) În plus, Biblioteca Exploratorilor este job full time pentru mine. Promit că o să dau banii pe prostii - cărți, cafele, uneori mâncare, și mizeriile alea nesănătoase numite facturi.
Noutăți de la Publica
Prietenii de la editura Publica (am tradus vreo 7 cărți din colecția lor de știință, de la biografia lui Musk la Universul accidental, pe astronomia mea cea dragă) au anunțat o parte din calendarul lansărilor din prima jumătate a anului. Multe, multe titluri interesante și bune pe știință, tech, business și media (The Man from the Future, The Vaccine, Amazon Unbound, Bourdain etc).
Până ies cele de mai sus, recomand ultima ‘cărămidă’ importantă a lui Walter Isaacson, „Spărgătoarea de coduri. Jennifer Doudna, editarea genetică și viitorul speciei umane”.
Dar, din lista lor impresionantă, cel mai mult m-a bucurat un titlu pe care unii l-ar trece prea ușor cu vederea, drept ‘încă o carte a unei celebrități media așa și așa’ (ce nedreptate!) În topul meu subiectiv, dar tocmai de aceea important, al celor mai faine lecturi din 2021, pe un loc fruntaș a fost:
Taste a fost una dintre autobiografiile mele preferate din 2021. În care descoperi (deși, mai degrabă, îți confirmi) un Stanley Tucci foarte uman, inteligent, amuzant, evident gurmand (dar știam asta cu toții, atât din pasiunea lui pentru roluri precum cele din Big Night sau Julie & Julia, cât mai ales din seria minunată Searching for Italy - cică urmează o a doua serie, primăvara asta!), un amestec de tot ce-i mai fain din culturile sale familiale (italiană, americană și britanică).
E o carte care te relaxează, te face să râzi, îți dă rețete de negroni și de paste. Dar te face și să meditezi. Căci descoperi și un Stanley Tucci vulnerabil, sincer, introspectiv, mai ales când povestește traumele sale fizice și psihologice după ce a fost diagnosticat cu cancer oral. Sau când explică atât de bine importanța mâncării, a gătitului și a tradițiilor în viața de familie și în relațiile dintre generații.
I-aș scrie un fan letter, căci m-a ajutat mult pe finalul dificil al anului trecut, mai ales cu escapismul oferit de Searching for Italy, apoi cu poveștile din Taste, de Crăciun. Am rezonat puternic cu această carte nepretențioasă, dar poate de aceea și excelentă, căci în ultimii ani mâncarea bună, gătitul și sociabilitatea meselor mi se par soluții pentru o viață mai echilibrată, pentru comunicarea cu familiile noastre nebune, dar și pentru a trăi în moment, ca să mai reducem din anxietatea tot mai mare cu care cred că ne confruntăm cu toții.
România sălbatică - ‘Making of’
De pe 24 ianuarie, pe platforma TIFF Unlimited, vom putea urmări povestea din spatele documentarului „România Sălbatică”. 🎬 Un film de #MakingOf de 1h 45min, accesibil internațional 🌐. Prețul unui bilet este de 15 RON.
Te încurajez, din nou, să iei și albumul România Sălbatică, atât pentru frumusețea imaginilor și calitatea volumului, cât și pentru misiunea sa educativă și de promovare a frumuseților noastre. (Am așteptat atâția ani un cadou potrivit pentru prietenii mei străini.)
În curând: Ovidiu Raețchi - Istoria Holocaustului
Istoria Holocaustului. Desființarea omului: de la ascensiunea lui Hitler până la execuția lui Eichmann - Ovidiu Raețchi (Editura Litera, 42 lei)
Istoricul Ovidiu Raețchi, expert în zona Orientului Mijlociu, pe care-l citesc mereu cu interes, va lansa o nouă carte luna asta, o istorie analitică a Holocaustului. E un subiect mereu actual, atât din cauza magnitudinii și importanței sale, dar mai ales pentru că subiectul nu este îngropat în istorie, ci mereu relevant. Atrocitățile sunt mereu o posibilitate urâtă și apropiată, în toate societățile, indiferent de stabilitate, prosperitate sau democrație.
Vor fi evenimente de lansare la București (joi, 27 ianuarie, Cărturești Carusel), Iași: (duminică, 30 ianuarie, Teatrul Național Vasile Alecsandri) și Oradea (6 februarie, Sinagoga Mare).
(Pe Raețchi l-am ascultat și vara trecută, într-o mini-conferință la Constanța, explicând excelent unor tineri interesați de politică mecanismele prin care apare și crește extremismul într-o societate. Prezentarea lui ar trebui să fie de manual, la propriu, pentru copii și adulți.)
Recomandare: Editura Pilot Books
După ce am publicat topul celor mai importante cărți de sport din 2021 (de fapt, o listă subiectivă și limitată, cu cele care mi-au plăcut cel mai mult - căci nu e domeniul meu), am vorbit cu cei de la editura Pilot Books, care au tradus deja la noi două biografii, a Serenei și a lui Federer. Am actualizat linkurile din articol și către versiunile în română. Le recomand din nou și aici.
Răsfoind portofoliul lor, am văzut ‘restanța’ clasicei De ce înotăm, a lui Bonnie Tsui (Why We Swim), pe care recunosc că n-am apucat încă s-o citesc (da, știu…), dar de care vreau să mă apuc weekendul ăsta (visând la apă caldă).
Sper mult să aducă și preferata mea de anul trecut, The Barcelona Complex: Lionel Messi and the Making--and Unmaking--of the World's Greatest Soccer Club, de Simon Kuper (titlu alternativ: Barça: The Rise and Fall of the Club that Built Modern Football). Aș traduce-o chiar eu!
Ce citesc acum
Voices from the Silent Cradles: Life Histories of Romania’s Looked-After Children, de Mariela Neagu
O lectură dureros de grea, dar și de necesară chiar și azi, din păcate - nu doar ca istorie, pentru a înțelege ororile orfelinatelor din perioada comunistă, dar și ca avertisment pentru prezent și viitor. Cartea combină excelent istoria acelei perioade, analiza diverselor cauze, intervenții, atât la nivel local, de județ, cât și internațional, cu mărturiile a zeci de tineri care au trecut prin sistem. Foarte clară, foarte bine structurată, și foarte puternică.
Am aflat de ea din articolul Lagărul de copii, al Dianei Meseșan și Dianei Oncioiu, din seria Jurnalul Decretului - unul dintre cele mai importante proiecte jurnalistice ale anului trecut, coordonat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), cu o super-echipă de jurnaliști.
Un fragment înfiorător:
„În căminele-spital, rata mortalității era uriașă. La căminul din Cighid, județul Bihor, de exemplu, unde erau internați, în medie 100 de copii, în 1988 au fost 54 decese. În 1989 au fost 52 de decese, arată datele colectate de cercetătoarea Luciana Jinga.
‘Printre cauze: aprinderi de plămâni cu urmări letale. Conform personalului de la Cighid, sub acest diagnostic erau trecute cazurile de îngheț. La Cighid nu exista nicio sursă de încălzire. Drept urmare, mureau în timpul iernii pur și simplu înghețați.’
Frigul era o problemă majoră în multe dintre aceste instituții de protecție a copilului.
La casa de copii din Oinacu, jud. Giurgiu, în luna martie, temperatura din clădire era de 10 grade Celsius, mai scăzută decât cea exterioară.
În leagănul din Suceava termometrele nu arătau mai mult de 8 grade.
Recordul negativ a fost la leagănul din Botoșani în iarna lui 1988, și anume 6 grade.”
Ca să nu rămânem cu emoțiile negre ale subiectului de mai sus, ultima secțiune de azi vrea să provoace o altă dezbatere: mitul popular e că pisicile sunt colegele ideale de lectură.
Da, e deseori adevărat. Îți torc pagină după pagină (comentând poate, uneori, că răsfoiești prea zgomotos cartea) și te ajută să te scufunzi complet în lumea ficțiunii. Problema mea e că eu citesc mai ales nonficțiune, cu multe idei, informații, analize, argumente care te fac fie să exclami „așa e!”, fie să strigi „bullshit!”. În ambele cazuri, ai nevoie de cineva cu care să vorbești, să împărtășești informațiile și să faci sparring de idei. Iar mâțele, la fel ca familia, fie se fac că mă ascultă, fie pleacă sau mă trimit la plimbare.
Nu și cățeii. Am devorat împreună cu Bobiță noua carte a istoricului Serhii Plokhy, Nuclear Folly: A New History of the Cuban Missile Crisis. Amândoi am fost de acord că e una dintre cele mai bune și importante cărți ale anului trecut (top zece level). Sper să fie tradusă și ea curând la noi (dar Bobiță mi-a zis că se teme mereu de calitatea traducerilor de la noi…)
Trimite-mi poze cu blănoșii (sau înaripații) tăi și spune-mi ce le place să asculte: Ficțiune, nonficțiune? Istorie și politică? Lumea naturală? Print sau audiobooks?
Spune-mi și ce citești acum și ne recomanzi - mai ales pe grup, să-l facem cât mai activ și util.
Toate cele bune!
Vasile