Despre (Super)Puterea Limbajului
Interviu cu psiholingvista Viorica Marian, autoarea cărții „Puterea limbajului” (The Power of Language, 2023), invitată specială a ediției din acest an a Conferințelor Humanitas.
Salutare, exploratori poligloți!
Interviul din această ediție a Bibliotecii Exploratorilor este dedicat unei cărți foarte importante pentru mine. Căci puține lucruri m-au creat (și salvat) la fel de mult ca limbajul și limbile ‘străine’ (am pus într-un fel de ghilimele cuvântul străine, căci orice bucată de limbă pe care o înveți devine și a ta, inclusiv prin felul în care îți modelează gândirea și creierul).
Când spui explorare, cele mai probabile asocieri ar fi tehnologice, de la nave, submarine, rachete ori sănii la instrumente științifice precum telescoape, microscoape ori hărți. Însă unul dintre cele mai esențiale instrumente de explorare a lumii din jurul nostru este limbajul: de la limba nativă la toate cele învățate apoi, precum și toate limbajele simbolice ale științei și comunicării moderne.
Iar unul dintre aspectele magice ale acestui instrument este că ne schimbă și el, la rândul lui. Efectele sunt profunde, de la modul de a gândi până la nivel neural, de hardware al creierului. Și cu beneficii uriașe, nu doar psihologice, sociale și economice, ci și de sănătate! Multilingvismul (starea naturală și normală a oamenilor, pentru care avem abilități înăscute) este, la propriu, o superputere, după cum ne spune (și demonstrează) cercetătoarea Viorica Marian în cartea ei, The Power of Language, adusă la noi de editura Humanitas (atât cartea, cât și autoarea, pe scena Ateneului Român, în festivalul de conferințe „Despre lumea în care trăim”, între 10 și 12 mai).
Vasile Decu: Vă mulțumesc pentru timp - dar în primul rând pentru carte. Mă bucur mult că este acum tradusă și în română. Pentru că ne oferă multe motive de optimism - despre care vom discuta imediat.
Viorica Marian: Îți mulțumesc. Mi-am dedicat toată viața acestui domeniu și mulți ani pregătirii cărții. Desigur, pentru mine tot timpul e o bucurie să aud că a rezonat cu mintea, cu sufletul cititorului. Pentru asta am și scris-o, pentru a ajunge la cititori. Articolele mele științifice sunt citite de puțini oameni - față de o carte. Lumea nu are răbdare sau interes să se adâncească în analize statistice, de exemplu, ori în date științifice. De aceea, după atâția ani - decenii - de cercetări, m-am gândit să scriu pentru publicul larg, care ar putea fi interesat de domeniul ăsta, și să explic cele mai recente cunoștințe din științe, fără sute și mii de articole.
Și mă bucur mai ales că a ajuns și în România. Am aici, lângă birou, toate edițiile internaționale. Ediția românească a venit puțin mai târziu, dar este una dintre cele mai deosebite și importante pentru mine, pentru că rădăcinile mele sunt de acolo.
Am botezat această publicație Biblioteca Exploratorilor, cu un motto drag mie, „Explorarea începe în bibliotecă”. Puține lucruri îmi vin în minte atât de rapid, când spun explorare, ca „magia” de a învăța și folosi o limbă străină. Cât mai multe, de fapt :)
Sunt sută la sută de acord. O limbă ne deschide porțile la o întreagă nouă lume. Nu mă refer doar la vocabular, ci și la modul de a gândi, la cultură, la tradiții, cu istorii de mulți ani.
Referitor la bibliotecă, de aici a pornit și sămânța cărții - în sensul că nu am găsit o carte care să vorbească despre asta. Poate doar cărți care cuprind unele idei în direcția asta. Dar niciuna care să dezvăluie pe larg influența multilingvismului asupra gândirii noastre, asupra creierului și asupra percepției noastre a lumii - și nu numai a perceperii, ci și a construirii ei. Realitatea este creată în creierul nostru, în combinarea inputurilor din partea simțurilor noastre cu experiențele noastre din trecut. Iar limba este un mediu foarte puternic prin care primim inputurile senzoriale - privire, auz, ori simțul tactil - și prin care interpretăm experiențele trecutului. Limba e ca o prismă ori ca o sită prin care noi percepem realitatea.
Limba este una dintre uneltele noastre esențiale, ca oameni, ca specie. Poate cea mai importantă. Dar nu-i deloc un instrument inert, ci unul care își transformă, la rândul ei, utilizatorul. Sunt uimit de cum ne schimbă limba (și limbile ‘străine’) creierul.
Exact! Până acum, nu prea am avut instrumentele potrivite pentru a studia aceste fenomene. Nici acum nu avem instrumentele cele mai bune. Dar le creăm, științific și tehnic. În prezent, putem măsura mișcarea ochilor și o parte din activitatea creierului. Sunt multe metode care nu existau cu ani în urmă. Ca și în alte domenii, în matematică ori fizică, de exemplu, când apar noi metode de a măsura lucrurile științific, avansăm mai repede. La fel și în neurolingvistică și neuroștiințe. Dacă putem măsura mai bine activitatea creierului, putem înțelege mai bine influența limbajului. Și cred că suntem abia la început, cum se spune în engleză: we barely scratched the surface. Pentru că, în prezent, știința și tehnologia se dezvoltă foarte rapid și cred că o să trăim o explozie de descoperiri în următoarele decenii, din care o să aflăm și mai mult din tainele limbajului și tainele creierului.
O nouă ușă se deschide în acest domeniu prin inteligența artificială (AI). Începem să studiem similaritățile și diferențele dintre inteligența umană și inteligența artificială, între limbaje, între limbile umane și codurile folosite de AI. Cred că ne putem aștepta la multe lucruri foarte importante și foarte interesante în următoarele decenii.
După cum ne dezvăluie și „Puterea limbajului”, capitol după capitol, deja putem confirma multe dintre suspiciunile noastre privind puterea limbii. Încerc să mă feresc de clișee și metafore, dar nu am de ales aici: a vorbi o limbă străină chiar e o superputere, într-un sens literal al cuvântului.
Poate pentru oamenii care vorbesc o singură limbă, lucrul acesta ar putea părea greu de înțeles. Desigur, nu-i nevoie să cunoști mai multe limbi ca să înțelegi puterea limbajului. Prin învățarea unei limbi, sistemul cognitiv se dezvoltă mult mai repede decât în absența limbajului. Și, cu cât e mai mare inputul lingvistic la un copil, cu atât mai mult beneficiază dezvoltarea neurală și dezvoltarea sistemelor cognitive. Limba e ca o ancoră care permite cunoștințelor să se solidifice într-un sistem cognitiv neural.
Este unul dintre numeroasele sfaturi din carte: vorbește-i copilului cât mai mult, cu un vocabular cât mai mare, pentru că-i un ‘burete’ capabil să învețe foarte mult, în mod natural.
Știm asta, din psihologie, de mult timp. Cu cât mediul în care crește copilul este mai bogat în informații și mai stimulant, în toate domeniile, vizual, auditiv, olfactiv etc, cu atât acesta se dezvoltă mai bine. În special prin expunerea la limbaj. Iar când măsurăm inteligența, la copii și la adulți, cea mai mare corelare este cu nivelul dezvoltării limbajului. Testele de limbă prezic rezultatele testelor de inteligență. Desigur, nu-i o relație perfectă, pentru că sunt unele persoane care nu au foarte mari abilități verbale, dar au poate abilități în limbajul matematic, de exemplu. Inteligența e un construct complex. Dar, dacă ne uităm la literatura din domeniu, la evaluarea inteligenței copiilor, vedem foarte des că performanțele la testele verbale prezic foarte bine performanțele intelectuale. Limbajul este foarte, foarte important pentru organizarea gândirii.
Ajungem la realitatea că oamenii, ca specie, sunt animale ‘destinate’ limbajului - wired for languages. Și că multilingvismul nu este excepția, ci normalitatea pentru noi.
Exact, asta argumentez eu în carte. Creierele noastre sunt construite pentru multilingvism. Și consider că multilingvismul include nu numai limbajele umane - engleza, româna, japoneza - ci și codurile simbolice, inclusiv muzica ori matematica. Orice sistem în care folosim simboluri și moduri de a le combina pentru a transmite informația în spațiu și timp. Această abilitate pentru sisteme simbolice a permis și continuă să permită omenirii să progreseze într-un mod care ne-a făcut foarte diferiți în încrengătura organismelor. Și alte specii, pe lângă Homo sapiens, au modalități complexe de comunicare. Iar acum avem metode moderne de a studia științific modurile lor de comunicare. Știm deja multe - și mai avem multe de aflat. Dar sistemele noastre simbolice le depășesc cu mult pe toate acestea.
Săptămâna aceasta am înregistrat pe Zoom numeroase interviuri cu autori de prin șase țări - unii erau vorbitori nativi de engleză; pentru alții era a doua limbă, ba chiar a treia ori a patra limbă învățată. De multe ori, în discuție, amândoi eram frustrați când nu găseam rapid cuvântul exact în engleză ori cu nuanța semantică potrivită. Dar cartea d-voastră ne învață că ar trebui să fim ceva mai blânzi cu creierul nostru, mai iertători cu întârzierile lui - de fapt, ar trebui să fim extrem de impresionați de abilitățile lui lingvistice: acea procesare în paralel, cu activarea tuturor bagajelor lexicale, în cazul limbilor străine, mi se pare incredibilă!
Descoperirea aceasta, a proceselor paralele, în toate limbile învățate, în creierul persoanelor bilingve ori multilingve, este una dintre cele mai importante din știința multilingvismului. Pentru că nu-i ceva intuitiv. Se credea că folosim o singură limbă, pe rând, celelalte fiind stinse. (Apropo, acesta este primul meu interviu pe care-l fac în limba română. Mă pregătesc pentru vizita mea în România. Și încă nu am tot vocabularul profesional în română și încerc să mi-l actualizez.) Întorcându-ne la subiectul activării paralele, se credea că, atunci când folosești una dintre limbile pe care le cunoști, celelalte ar fi cumva stinse. Dar acum avem multe dovezi, din laboratorul meu și din alte laboratoare din lume, că noi nu le oprim niciodată pe celelalte limbi. Ele continuă să fie activate în paralel, până la un anumit nivel, pe fundal. Se știa de mult, în științele cognitive, că activarea limbajului nu e un proces serial, ci un proces paralel. Un monolingv, o persoană care cunoaște o singură limbă, când i se spune „uite, ia telefonul”, nu se gândește la fiecare cuvânt pe care-l știe, „ăsta-i telefon? Nu. Dar ăsta?” Dacă ar face asta, ar dura prea mult. Cuvintele se activează în paralel, în combinație cu ceea ce primește creierul de la simțuri, ce vede, ce aude - și în contextul așteptărilor. Când auzi sunetul unui cuvânt, acesta se mapează pe toate posibilitățile iar la sfârșit câștigă cea corectă. Iar asta se întâmplă foarte, foarte repede, în fracțiuni de milisecunde. În cazul folosirii unei singure limbi, asta se știa deja de mult timp. Dar era straniu că se credea că nu se aplică și în cazul în care cunoști mai multe limbi. Acum știm că acest proces parcurge toate limbile pe care le cunoaștem. Când vorbești două sau trei limbi, pentru că repertoriul pe care-l cartografiezi e mai extins, eficiența cu care procesezi informația e încetinită puțin, căci efortul pe care creierul tău îl depune e mai mare. Dar acest efort mai mare e responsabil pentru toate avantajele multilingvismului, pe care le discutăm în carte, precum întârzierea unor afecțiuni precum boala Alzheimer și demențele ori creșterea rezervelor cognitive la bătrânețe. Multilingvismul generează multe restructurări și schimbări ale creierului, ca rezultat al faptului că un creier multilingv permanent operează cu mai multe sisteme simbolice concomitent și are nevoie să lucreze în a alege corect cuvântul, sunetul, sintaxa, foarte rapid. Activarea paralelă explică și de ce uneori îți vine în minte un alt cuvânt, din altă limbă, atunci când cauți mental ceva. Celelalte limbi sunt activate și ele în acel moment. Permanent balansezi cu un sistem executiv de control, ce să spui, ce să nu spui, cum să controlezi limbile folosite.
Iar ce nu folosești se ofilește, după cum se învață eficiența biologiei. M-au șocat recent rezultatele unor studii care sugerează că o mare parte, în jur de jumătate, a declinului fiziologic nu este neapărat provocat în mod direct de procesul natural de îmbătrânire, ci de stilul de viață. Foarte probabil, e la fel și în cazul creierului, nu doar al mușchilor și încheieturilor noastre. Așa că mă interesează foarte mult această capacitate a multilingvismului de a încetini îmbătrânirea minților noastre.
E o idee foarte interesantă. Dacă ne uităm la meta-analizele literaturii de specialitate despre factorii care influențează îmbătrânirea și care pot să o prevină, cel mai mare efect vine din exercițiul fizic, cu beneficii foarte clare asupra creierului. Iar analizele recente au descoperit că un alt factor care influențează îmbătrânirea creierului, la aceeași magnitudine cu sportul, este cunoașterea a două sau mai multe limbi străine. Chiar și pentru mine, care lucrez în domeniu acesta de decenii, a fost un șoc. Deja știam că folosirea mai multor limbi are un efect profilactic, de încetinire a îmbătrânirii creierului. Dar, până nu am văzut datele acestea, nu știam cât de mare este acest efect, la același nivel cu exercițiul fizic. Cunoașterea mai multor limbi este un mare exercițiu fizic al creierului, pentru că el lucrează mai mult pentru a controla mai multe limbi simultan și permanent. Noi deja știam că activitățile cognitive, a citi, a rezolva probleme cognitive, rebusuri, șah etc, sunt pozitive la bătrânețe. Oamenii sunt încurajați, mai ales după o anumită vârstă, să facă trei lucruri importante: să continue exercițiul fizic, să continue să se implice în activități cognitive și să aibe relații sociale. Iar cunoașterea mai multor limbi îți asigură practic două dintre aceste trei dimensiuni. Noi acum vorbim într-una dintre limbile pe care le cunoaștem și prin simplul fapt că avem conversația asta creierul nostru lucrează destul de intens acum.
Am zis mai devreme că limbile străine mi se par definitorii pentru un explorator, căci sunt atât un instrument, cât și un tărâm în sine de explorare. Câte lumi lingvistice a explorat Viorica Marian?
Vorbesc româna acum, în interviu. Buneii, părinții au fost români. Nu o mai cunosc perfect, dar acasă am vorbit româna. Pentru că m-am născut în Moldova, în Uniunea Sovietică pe vremea aceea, limba oficială era limba rusă. Am fost la grădiniță în limba rusă. Așa că am crescut cu aceste două limbi. La școală am început să învăț engleza și am făcut facultatea în limba engleză. Acum locuiesc în SUA. Am mai studiat și franceza. Apoi, soțul meu era olandez. Iar majoritatea studiilor de la început, din laboratorul meu, erau cu vorbitori de engleză și spaniolă, o comunitate bilingvă din Statele Unite. De-a lungul anilor, am făcut cercetări cu foarte multe limbi. Săptămânile acestea, avem experimente cu vorbitori de engleză, spaniolă, arabă, ebraică, japoneză, thailandeză, chineză. Nu cunosc personal toate limbile acestea, căci expertiza mea e de a studia relația, interacțiunea dintre limbi și creier.
Acum folosim o metodă nouă în laborator, în care cuplăm mișcarea ochilor cu activitatea creierului, prin electroencefalogramă. Folosisem deja, de mult timp, separat aceste metode. Primul studiu cu mișcarea ochilor l-am făcut în anii ‘90. Tot de mult timp foloseam și EEG și fMRI. Dar acum le combinăm și studiem online, în timp real, procesele limbajului și procesele gândirii în timp ce măsurăm mișcarea ochilor. Sunt entuziasmată de ce o să descoperim în următorii ani.
Este necesară și validarea observațiilor de până acum, din cât mai multe unghiuri științifice, care să confirme că aceste fenomene sunt reale și corelate.
Da. În disciplinele cognitive, în psihologie, în științele behavioriste, avem această criză a replicării. Sunt atât de multe studii care nu pot fi replicate… Viitorul va arăta ce poate fi reprodus - sau nu. Însă activitatea paralelă a limbajului - ce am descoperit inițial în laboratorul meu și în cercetările mele - a fost replicată în multe laboratoare din lume, în sute de studii, cu vorbitori de multe limbi, într-o mulțime de țări. Știm deja, cu siguranță, că creierul nostru procesează toate limbile în paralel.
După cum vă spuneam la început, mi se pare o carte importantă și optimistă. Nu doar pentru mine, personal. Ci și pentru mesajul ei pentru „copiii Europei”, cum foarte frumos i-au numit jurnaliștii Elena Stancu și Cosmin Bumbuț, în al lor proiect Teleleu. În ultimii ani, în ultimele decenii, de fapt, milioane de oameni din Republica Moldova și România au fost nevoiți să plece la muncă și să emigreze în alte țări. „Copiii Europei” sunt copii din Chișinău, ori Iași, ori Ialomița, care au plecat cu părinții lor - ori s-au născut acolo. Acasă însemna româna. Grădinița și școala însemnau spaniola, de exemplu. Engleza a venit inevitabil pentru oricine crește cu media și internet, o lingua franca obligatorie. Apoi, poate familia s-a mutat în Germania, ori Franța, ori Olanda, cu o nouă limbă. Așa că mulți dintre acești copii au crescut și s-au format în patru-cinci limbi. Dar acest lucru le-a generat și probleme de identitate ori frustrări din cauza respingerii sociale din cauza accentului, poate. Așa că „Puterea limbajului” mi se pare o carte minunată pentru ei și familiile lor. Acești copiii ar trebui să știe și să înțeleagă că au superputeri de care trebuie să fie mândri.
Mă doare când mă gândesc la ei și da, fără îndoială, e o superputere, e un avantaj care le va oferi multe dividende în viitor, la maturitate. Cunoașterea mai multor limbi este corelată nu doar cu acele avantaje mentale de care am vorbit mai devreme, la bătrânețe, ci și economic și în oportunitățile pe care li le oferă.
Nici n-am apucat să vorbim, de exemplu, despre relația cu creativitatea, căreia i-am dedicat un capitol întreg în carte. Unul dintre studenții mei tocmai și-a susținut recent dizertația pe creativitatea în multilingvism.
Sunt mulți factori pozitivi de care putem vorbi. Însă, da, le este dificil, psihologic, atunci când își stabilesc, când își formează identitatea. Copiii vor mereu să aparțină, să se integreze, să nu fie aparte. Iar uneori accentul cu care vorbesc influențează relația cu alți copii, cu ceilalți. E o temă atât de mare, o altă carte întreagă aici.
Vă mulțumesc mult, din nou - pentru carte și pentru această discuție.
A fost un exercițiu bun pentru mine, pentru prezentarea din București. Simțeam cum face mușchi creierul încercând să vorbesc despre ideile mele profesionale în limba română (râde). Pentru că limba mea de lucru este limba engleză, iar limba română este pentru mama, pentru bunica. Mi-a plăcut foarte mult, mulțumesc.
„VIORICA MARIAN, psiholingvistă, cercetătoare în domeniul științelor cognitive și psihologă, este cunoscută pentru cercetările ei privind limbajul, bilingvismul și multilingvismul. S-a născut la Chișinău, a obținut diploma de licență la Universitatea din Alaska, a urmat studii de masterat la Universitatea Emory și la Universitatea Cornell, unde a obținut și doctoratul în psihologie. Este profesor de științe și tulburări ale comunicării la Catedra Ralph și Jean Sundin și profesor de psihologie la Universitatea Northwestern, unde din 2000 conduce Laboratorul de cercetare în domeniul bilingvismului și psiholingvisticii. Viorica Marian este laureată a Premiului John P. McGovern în ştiințe comportamentale al Asociației Americane pentru Progresul Științei şi a obținut Premiul Clarence Simon pentru predare și mentorat de excepție. A ocupat funcția de președintă a Departamentului de științe și tulburări ale comunicării de la Universitatea Northwestern (2011–2014) și de președintă a Secției de studiu pentru limbaj și comunicare a Institutelor Naționale de Sănătate (2020–2022). Cartea ei, Puterea limbajului, publicată în 2024 la Editura Humanitas, a fost tradusă în peste zece limbi.”